Stiri

De la Benedict la Francisc: o nouă carte despre anotimpul schimbării

Pin It

Benedict si FranciscÎn aceste zile s-a vorbit mult de împlinirea unui an de la renunţarea lui Benedict al XVI-lea la conducerea Bisericii. 

Anunţul făcut pe 11 februarie chiar de papa Benedict a luat prin surprindere orice previziune şi a catalizat o atenţie cu adevărat planetară. La aproape o lună de zile după acel anunţ, Papa Francisc, venit „de la capătul pământului”, se prezenta cu o simplitate dezarmantă la balconul central al bazilicii Sfântul Petru şi, împreună cu credincioşii de pe toate continentele, înălţa cu afecţiune o rugăciune pentru predecesorul său. Pe 19 martie 2013, la aproximativ 40 de zile de la renunţarea lui Benedict al XVI-lea, Papa Francisc celebra Sfânta Liturghie de inaugurare a pontificatului. 

Timpul care s-a scurs de la gestul curajos al Papei Benedict până la începutul noului pontificat se află în centrul cărţii „Postul Mare al Bisericii” („La Quaresima della Chiesa”, editura Tau), publicată recent în Italia de doi analişti ai evenimentelor de la Vatican, Andrea Gagliarducci şi Marco Mancini. 

Colegii de la redacţia centrală Radio Vatican au stat de vorbă cu unul dintre autori, Marco Mancini:

„Ca să fiu sincer, ideea de a scrie această carte a venit la o cafea, după un briefing la Sala de Presă a Sf. Scaun, pe timpul Scaunului Vacant, punându-ne unul altuia întrebarea: de ce să nu povestim şi altora ceea ce trăim? Şi încet, încet, ne-am aşezat la o masă, am analizat diferitele opţiuni valabile pentru această carte şi apoi am ales să urmărim simpla succesiune a faptelor, pornind de la gestul renunţării, pentru a înţelege cum s-a maturizat decizia lui Benedict al XVI-lea. Am povestit ce s-a întâmplat pe timpul vacanţei Scaunului Apostolic, primii paşi ai Papei Francisc, făcând o comparaţie cu primii paşi făcuţi în pontificatul său de Papa Benedict, tocmai pentru că avem doi Papi în viaţă, lucru care nu s-a mai văzut din 1415, de la papa Grigore al XII-lea. După care am încercat să vedem cum înţelege Papa Francisc să meargă mai departe. În această privinţă am observat o mare continuitate atât în actul de conducere cât şi în transparenţa financiară. Papa Francisc a moştenit multe lucruri realizate de papa Benedict, de exemplu, lupta împotriva abuzurilor comise în dauna minorilor este o adevărată bătălie pe care a dus-o Benedict şi pe care Francisc o continuă cu determinare”. 

Citeşte mai departe...

Vatican: Angelus (23 februarie 2014)

Pin It

papa0094Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În lectura a doua din această duminică sfântul Paul afirmă: "Nimeni să nu se laude cu oamenii, căci toate sunt ale voastre: fie Paul, fie Apolo, fie Chefa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie cele prezente, fie cele viitoare: toate sunt ale voastre, iar voi sunteţi ai lui Cristos, iar Cristos al lui Dumnezeu" (1Cor 3,21-23). De ce spune asta apostolul? Pentru că problema pe care apostolul o are în faţa este aceea a diviziunilor în comunitatea din Corint, unde s-au format grupuri care făceau referinţă la diferiţii predicatori considerându-i conducătorii lor; spuneam: "Eu sunt al lui Paul, eu sunt al lui Apolo, eu sunt al lui Chefa..." (1,12). Sfântul Paul explică faptul că acest mod de a gândi este greşit, deoarece comunitatea nu aparţine apostolilor, ci ei - apostolii - aparţin comunităţii; însă comunitatea, în întregime, aparţine lui Cristos!

Din această apartenenţă derivă că în comunităţile creştine - dieceze, parohii, asociaţii, mişcări - diferenţele nu pot să contrazică faptul că toţi, prin Botez, avem aceeaşi demnitate: toţi, în Isus Cristos, suntem fii ai lui Dumnezeu. Şi aceasta este demnitatea noastră: în Isus Cristos suntem fii ai lui Dumnezeu! Cei care au primit o slujire de conducere, de predicare, de a administra Sacramentele, nu trebuie să se considere proprietari ai unor puteri speciale, stăpâni, ci să fie în slujba comunităţii, ajutând-o să parcurgă cu bucurie drumul sfinţeniei.

Citeşte mai departe...

Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc pentru a XXII-a Zi Mondială a Bolnavului 2014

Pin It

Credinţă şi caritate: “Şi noi trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi” (1In 3,16)

fraboln14Iubiţi fraţi şi surori,

1. Cu ocazia celei de-a XXII-a Zile Mondiale a Bolnavului, care are ca temă anul acesta Credinţă şi caritate: “Şi noi trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi” (1In 3,16), mă adresez în mod deosebit persoanelor bolnave şi tuturor celor care le acordă asistenţă şi îngrijire. Biserica recunoaşte în voi, dragi bolnavi, o prezenţă specială a lui Cristos suferind. Este aşa: alături, ba chiar înlăuntrul suferinţei noastre este cea a lui Isus, care poartă împreună cu noi povara ei şi îi revelează sensul. Când Fiul lui Dumnezeu s-a urcat pe cruce, a distrus singurătatea suferinţei şi i-a luminat întunericul. Suntem puşi în acest fel în faţa misterului iubirii lui Dumnezeu faţă de noi, care revarsă în noi speranţă şi curaj: speranţă, pentru că în planul lui Dumnezeu chiar şi noaptea durerii se deschide la lumina pascală; şi curaj, pentru a înfrunta orice adversitate în compania lui, uniţi cu el.

2. Fiul lui Dumnezeu făcut om nu a eliminat din experienţa umană boala şi suferinţa, ci asumându-le în sine, le-a transformat şi le-a redimensionat. Le-a redimensionat, pentru că nu mai au ultimul cuvânt, care în schimb este viaţa nouă în plinătate; le-a transformat, pentru că în unire cu Cristos din negative pot deveni pozitive. Isus este calea şi cu Duhul său putem să-l urmăm. Aşa cum Tatăl l-a dăruit pe Fiul din iubire şi Fiul s-a dăruit pe sine însuşi din aceeaşi iubire, şi noi putem să-i iubim pe ceilalţi aşa cum ne-a iubit Dumnezeu pe noi, dându-ne viaţa pentru fraţi. Credinţa în Dumnezeul cel bun devine bunătate, credinţa în Cristos Răstignit devine forţă de a iubi până la sfârşit şi chiar pe duşmani. Dovada credinţei autentice în Cristos este dăruirea de sine, răspândirea iubirii faţă de aproapele, în special faţă de cel care nu o merită, faţă de cel care suferă, faţă de cel care este marginalizat.

Citeşte mai departe...

Angelus. Viaţa sfântă a creştinilor îndepărtează corupţia din mediile de activitate

Pin It

Papa Francisc - Angelus - 9.2.2014RV 09 feb 2014. Zeci de mii de credincioşi au luat parte duminică la rugăciunea „Angelus”, în Piaţa Sfântul Petru, recitată de Papa Francisc de la fereastra apartamentului pontifical. Vremea ploioasă de dimineaţă a cedat la amiază, preţ de câteva minute, în faţa luminii soarelui, fapt care a încurajat o participare numeroasă. Pornind de la Evanghelia duminicii din ritul roman sau latin, în care Isus spune discipolilor săi că sunt lumina lumii şi sarea pământului (Matei 5, 13-16) Pontiful a subliniat că orice creştin, printr-o viaţă sfântă, va reuşi să dea gust şi va duce lumina lui Cristos în diferitele medii de viaţă pentru a le apăra de corupţie şi de puterea întunericului. 

Redăm mai jos, în traducerea noastră de lucru, cuvântul Sfântului Părinte, de la rugăciunea „Angelus”, duminică, 9 februarie 2014, în Piaţa Sfântul Petru. 

„Dragi fraţi şi surori, în Evanghelia acestei duminici, care vine imediat după Fericiri, Isus spune discipolilor săi: «Voi sunteţi sarea pământului, voi sunteţi lumina lumii» (Mt 5, 13.14). Acest lucru ne uimeşte, dacă ne gândim la cei pe care Isus îi avea înainte când spunea aceste cuvinte. Cine erau, de fapt, acei discipoli? Erau pescari, oameni simpli. Dar Isus îi priveşte cu ochii lui Dumnezeu şi afirmaţia sa se înţelege tocmai ca urmare a Fericirilor. El vrea să spună: dacă veţi fi săraci în duh, blânzi, curaţi cu inima, milostivi, voi veţi fi sarea pământului şi lumina lumii!

Pentru a înţelege mai bine aceste imagini, să ţinem cont că Legea ebraică prescrie să se pună un pic de sare în toate ofrandele prezentate lui Dumnezeu, ca semn al legământului. Lumina, apoi, pentru Israel era simbolul revelaţiei mesianice care învinge asupra întunericului păgânismului. Creştinii, noul Israel, primesc aşadar o misiune faţă de toţi oamenii: prin credinţă şi prin caritate ei pot orienta, consacra şi face fecundă omenirea. Noi toţi, cei botezaţi, suntem discipoli misionari şi suntem chemaţi să devenim în lume o evanghelie vie: printr-o viaţă sfântă vom da «gust» la diferitele medii de viaţă şi le vom apăra de corupţie, cum face sarea; şi vom duce lumina lui Cristos prin mărturia unei carităţi genuine. Dar dacă creştinii pierd gustul şi se sting, prezenţa lor pierde din eficacitate. (...)

Citeşte mai departe...

Mesajul Sfântului Părinte Francisc pentru celebrarea celei de-a 47-a Zile Mondiale a Păcii

Pin It

pacemesajFraternitatea, fundament şi cale pentru pace

1. În acest prim mesaj al meu pentru Ziua Mondială a Păcii doresc să adresez tuturor, fiecărui om şi popoarelor, urarea unei existenţe pline de bucurie şi de speranţă. De fapt, în inima fiecărui bărbat şi a fiecărei femei locuieşte dorinţa de o viaţă deplină, căreia îi aparţine un dor de nesuprimat de fraternitate, care stimulează spre comuniunea cu alţii, în care nu găsim duşmani sau concurenţi, ci fraţi care trebuie primiţi şi îmbrăţişaţi.

De fapt, fraternitatea este o dimensiune esenţială a omului, care este o fiinţă relaţională. Conştiinţa vie a acestei raţionalităţi ne face să vedem şi să tratăm fiecare persoană ca pe o adevărată soră şi un adevărat frate; fără ea devine imposibilă construirea unei societăţi drepte, a unei păci solide şi durabile. Şi trebuie amintit imediat că fraternitatea începe să se înveţe numai în sânul familiei, mai ales graţie rolurilor responsabile şi complementare ale tuturor membrilor săi, îndeosebi al tatălui şi al mamei. Familia este izvorul oricărei fraternităţi şi de aceea este şi fundamentul şi calea primară a păcii, pentru că, prin vocaţie, ar trebui să contagieze lumea cu iubirea sa.

Numărul mereu crescând de interconexiuni şi de comunicări care încâlcesc planeta noastră face mai palpabilă conştiinţa unităţii şi a împărtăşirii unui destin comun între naţiunile de pe pământ. În dinamismele istoriei, chiar şi în diversitatea etniilor, societăţilor şi culturilor, vedem semănată astfel vocaţia de a forma o comunitate compusă din fraţi care se primesc reciproc, îngrijindu-se unii de alţii. Însă această vocaţie astăzi este contrastată şi dezminţită în fapte, într-o lume caracterizată de acea "globalizare a indiferenţei" care ne face "să ne obişnuim" lent cu suferinţa celuilalt, închizându-ne în noi înşine.

În atâtea părţi ale lumii pare să nu cunoască oprire lezarea gravă a drepturilor umane fundamentale, mai ales a dreptului la viaţă şi a celui la libertatea de religie. Fenomenul tragic al traficului de fiinţe umane, pe viaţa şi disperarea cărora speculează persoane fără scrupule, reprezintă un exemplu neliniştitor. La războaiele făcute din ciocniri armate se adaugă războaie mai puţin vizibile, dar nu mai puţin crude, care se duc în domeniul economic şi financiar cu mijloace la fel de distructive de vieţi, de familii, de activităţi.

Citeşte mai departe...

Animatori pentru tabără
Nu uitați !
Tinerii doritori pentru a participa ca animatori la tabăra de vară 2018 sunt așteptați să se anunțe din timp la parohie. Vă așteptăm cu drag, Pr. Viorel

Parohia Cugir pe Twitter

Ziua Eroilor Revoluției (2013)

Calendar Pastoral

Papa Francisc - LAUDATO SI'

Revista parohială