Stiri

Un an cu Pontiful venit "de la capătul pământului": misionar al Evangheliei şi paroh al lumii

Pin It

2014.03.13 - Papa FranciscRV 12 mar 2014. Se împlineşte un an pe 13 martie de la alegerea Papei Francisc ca Succesor al Sfântului Apostol Petru. Arhiepiscopul argentinian Jorgé Mario Bergoglio, creat cardinal de Ioan Paul al II-lea, a urmat în succesiunea apostolică Papei Benedict al XVI-lea, unul din cei mai mari teologi din ultimele decenii, care la 11 aprilie 2013 a decis să se retragă de la conducerea Bisericii din motive de vârstă. 

Ce s-a întâmplat de la acel "Bună seara!", pronunţat cu simplitate şi naturaleţe în seara de 13 martie 2013 de Papa Francisc? Suntem îndreptăţiţi să facem un bilanţ al pontificatului la doar un an de la începutul acestuia? Radio Vatican a ales doi martori de excepţie care au trăit cu intensitate specială timpul acestui pontificat extraordinar: unul este secretarul particular al Papei Francisc, mons. Alfred Xuereb, celălalt, directorul Sălii Vaticane de Presă, pr. Federico Lombardi. 

Citeşte mai departe...

Să fie însoţiţi şi nu condamnaţi cei care experimentează falimentul propriei iubiri

Pin It

sa fie insotitiÎn spatele cazuisticii, există întotdeauna o capcană împotriva noastră şi a lui Dumnezeu: a spus Papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii celebrate în capela Casei Sfânta Marta din Vatican. 

(Audio: http://media01.radiovaticana.va/audio/ra/00416127.RM

Comentând Evanghelia Zilei, Papa s-a oprit asupra frumuseţii căsătoriei şi a avertizat că este necesar să fie însoţiţi nu condamnaţi cei care experimentează falimentul propriei iubiri. 

Pontiful a amintit încă o dată că este Cristos mirele Bisericii şi că nu poate fi înţeleasă Una fără Cealaltă.

Mai multe amănunte, în serviciul colegului nostru Alessandro Gisotti:

Învăţătorii legii încearcă să-i întindă capcane lui Isus pentru a-i înlătura „autoritatea morală”, a spus Papa Francisc inspirându-se din Evanghelia zilei, după Sfântul Marcu 10,1-12. Pontiful a făcut o cateheză despre frumuseţea căsătoriei, observând că, atunci când se prezintă în faţa lui Isus cu problema divorţului, stilul lor este întotdeauna acelaşi: cazuistica, bazat pe întrebarea: „este permis sau nu?”. 

Papa Francisc: „Mereu cazul mărunt. Aceasta este capcana: în spatele cazuisticii, în spatele gândirii de tip cazuistic, există întotdeauna o capcană. Întotdeauna! Împotriva lumii, împotriva noastră şi a lui Dumnezeu. "Este permis unui bărbat să se despartă de femeia sa?" Iar Isus îi răspunde întrebând ce spune Legea lui Moise, explicând de ce Moise a făcut această lege. Şi nu se opreşte aici: de la cazuistică merge la centrul problemei, adică la momentul Creaţiei. Este atât de frumoasă acea referinţă la Domnul: „De la începutul lumii, când Dumnezeu i-a creat pe oameni, i-a creat bărbat şi femeie. De aceea omul va părăsi pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi amândoi vor fi un singur trup”. 

Citeşte mai departe...

De la Benedict la Francisc: o nouă carte despre anotimpul schimbării

Pin It

Benedict si FranciscÎn aceste zile s-a vorbit mult de împlinirea unui an de la renunţarea lui Benedict al XVI-lea la conducerea Bisericii. 

Anunţul făcut pe 11 februarie chiar de papa Benedict a luat prin surprindere orice previziune şi a catalizat o atenţie cu adevărat planetară. La aproape o lună de zile după acel anunţ, Papa Francisc, venit „de la capătul pământului”, se prezenta cu o simplitate dezarmantă la balconul central al bazilicii Sfântul Petru şi, împreună cu credincioşii de pe toate continentele, înălţa cu afecţiune o rugăciune pentru predecesorul său. Pe 19 martie 2013, la aproximativ 40 de zile de la renunţarea lui Benedict al XVI-lea, Papa Francisc celebra Sfânta Liturghie de inaugurare a pontificatului. 

Timpul care s-a scurs de la gestul curajos al Papei Benedict până la începutul noului pontificat se află în centrul cărţii „Postul Mare al Bisericii” („La Quaresima della Chiesa”, editura Tau), publicată recent în Italia de doi analişti ai evenimentelor de la Vatican, Andrea Gagliarducci şi Marco Mancini. 

Colegii de la redacţia centrală Radio Vatican au stat de vorbă cu unul dintre autori, Marco Mancini:

„Ca să fiu sincer, ideea de a scrie această carte a venit la o cafea, după un briefing la Sala de Presă a Sf. Scaun, pe timpul Scaunului Vacant, punându-ne unul altuia întrebarea: de ce să nu povestim şi altora ceea ce trăim? Şi încet, încet, ne-am aşezat la o masă, am analizat diferitele opţiuni valabile pentru această carte şi apoi am ales să urmărim simpla succesiune a faptelor, pornind de la gestul renunţării, pentru a înţelege cum s-a maturizat decizia lui Benedict al XVI-lea. Am povestit ce s-a întâmplat pe timpul vacanţei Scaunului Apostolic, primii paşi ai Papei Francisc, făcând o comparaţie cu primii paşi făcuţi în pontificatul său de Papa Benedict, tocmai pentru că avem doi Papi în viaţă, lucru care nu s-a mai văzut din 1415, de la papa Grigore al XII-lea. După care am încercat să vedem cum înţelege Papa Francisc să meargă mai departe. În această privinţă am observat o mare continuitate atât în actul de conducere cât şi în transparenţa financiară. Papa Francisc a moştenit multe lucruri realizate de papa Benedict, de exemplu, lupta împotriva abuzurilor comise în dauna minorilor este o adevărată bătălie pe care a dus-o Benedict şi pe care Francisc o continuă cu determinare”. 

Citeşte mai departe...

Vatican: Angelus (23 februarie 2014)

Pin It

papa0094Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În lectura a doua din această duminică sfântul Paul afirmă: "Nimeni să nu se laude cu oamenii, căci toate sunt ale voastre: fie Paul, fie Apolo, fie Chefa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie cele prezente, fie cele viitoare: toate sunt ale voastre, iar voi sunteţi ai lui Cristos, iar Cristos al lui Dumnezeu" (1Cor 3,21-23). De ce spune asta apostolul? Pentru că problema pe care apostolul o are în faţa este aceea a diviziunilor în comunitatea din Corint, unde s-au format grupuri care făceau referinţă la diferiţii predicatori considerându-i conducătorii lor; spuneam: "Eu sunt al lui Paul, eu sunt al lui Apolo, eu sunt al lui Chefa..." (1,12). Sfântul Paul explică faptul că acest mod de a gândi este greşit, deoarece comunitatea nu aparţine apostolilor, ci ei - apostolii - aparţin comunităţii; însă comunitatea, în întregime, aparţine lui Cristos!

Din această apartenenţă derivă că în comunităţile creştine - dieceze, parohii, asociaţii, mişcări - diferenţele nu pot să contrazică faptul că toţi, prin Botez, avem aceeaşi demnitate: toţi, în Isus Cristos, suntem fii ai lui Dumnezeu. Şi aceasta este demnitatea noastră: în Isus Cristos suntem fii ai lui Dumnezeu! Cei care au primit o slujire de conducere, de predicare, de a administra Sacramentele, nu trebuie să se considere proprietari ai unor puteri speciale, stăpâni, ci să fie în slujba comunităţii, ajutând-o să parcurgă cu bucurie drumul sfinţeniei.

Citeşte mai departe...

Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc pentru a XXII-a Zi Mondială a Bolnavului 2014

Pin It

Credinţă şi caritate: “Şi noi trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi” (1In 3,16)

fraboln14Iubiţi fraţi şi surori,

1. Cu ocazia celei de-a XXII-a Zile Mondiale a Bolnavului, care are ca temă anul acesta Credinţă şi caritate: “Şi noi trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi” (1In 3,16), mă adresez în mod deosebit persoanelor bolnave şi tuturor celor care le acordă asistenţă şi îngrijire. Biserica recunoaşte în voi, dragi bolnavi, o prezenţă specială a lui Cristos suferind. Este aşa: alături, ba chiar înlăuntrul suferinţei noastre este cea a lui Isus, care poartă împreună cu noi povara ei şi îi revelează sensul. Când Fiul lui Dumnezeu s-a urcat pe cruce, a distrus singurătatea suferinţei şi i-a luminat întunericul. Suntem puşi în acest fel în faţa misterului iubirii lui Dumnezeu faţă de noi, care revarsă în noi speranţă şi curaj: speranţă, pentru că în planul lui Dumnezeu chiar şi noaptea durerii se deschide la lumina pascală; şi curaj, pentru a înfrunta orice adversitate în compania lui, uniţi cu el.

2. Fiul lui Dumnezeu făcut om nu a eliminat din experienţa umană boala şi suferinţa, ci asumându-le în sine, le-a transformat şi le-a redimensionat. Le-a redimensionat, pentru că nu mai au ultimul cuvânt, care în schimb este viaţa nouă în plinătate; le-a transformat, pentru că în unire cu Cristos din negative pot deveni pozitive. Isus este calea şi cu Duhul său putem să-l urmăm. Aşa cum Tatăl l-a dăruit pe Fiul din iubire şi Fiul s-a dăruit pe sine însuşi din aceeaşi iubire, şi noi putem să-i iubim pe ceilalţi aşa cum ne-a iubit Dumnezeu pe noi, dându-ne viaţa pentru fraţi. Credinţa în Dumnezeul cel bun devine bunătate, credinţa în Cristos Răstignit devine forţă de a iubi până la sfârşit şi chiar pe duşmani. Dovada credinţei autentice în Cristos este dăruirea de sine, răspândirea iubirii faţă de aproapele, în special faţă de cel care nu o merită, faţă de cel care suferă, faţă de cel care este marginalizat.

Citeşte mai departe...

Animatori pentru tabără
Nu uitați !
Tinerii doritori pentru a participa ca animatori la tabăra de vară 2018 sunt așteptați să se anunțe din timp la parohie. Vă așteptăm cu drag, Pr. Viorel

Parohia Cugir pe Twitter

Ziua Eroilor Revoluției (2013)

Calendar Pastoral

Papa Francisc - LAUDATO SI'

Revista parohială