Bazilica Vaticană
1 ianuarie 2018
Anul se deschide în numele Mamei lui Dumnezeu. Mamă a lui Dumnezeu este titlul cel mai important al sfintei Fecioare Maria. Dar ar putea apărea o întrebare: De ce spunem Mamă a lui Dumnezeu şi nu Mamă a lui Isus? Unii, în trecut, au cerut să se limiteze la asta, însă Biserica a afirmat: Maria este Mamă a lui Dumnezeu. Trebuie să fim recunoscători pentru că în aceste cuvinte este cuprins un adevăr splendid despre Dumnezeu şi despre noi. Adică, de când Domnul s-a întrupat în Maria, de atunci şi pentru totdeauna, poartă omenitatea noastră alipită de el. Nu mai există Dumnezeu fără om: trupul pe care Isus l-a luat de la mamă este al său şi acum şi va fi pentru totdeauna. A spune Mamă a lui Dumnezeu ne aminteşte asta: Dumnezeu este aproape de omenire ca un copil de mama care-l poartă în sânul ei.
Cuvântul mamă (mater) trimite şi la cuvântul materie. În mama sa, Dumnezeul din cer, Dumnezeul infinit s-a făcut mic, s-a făcut materie, pentru a fi nu numai cu noi, ci şi ca noi. Iată minunea, iată noutatea: omul nu mai este singur; niciodată nu mai este orfan, este pentru totdeauna fiu. Anul se deschide cu această noutate. Şi o proclamă astfel, spunând: Mamă a lui Dumnezeu! Este bucuria de a şti că singurătatea noastră este învinsă. Este frumuseţea de a ne şti fii iubiţi, de a şti că nu ne va mai putea fi luată niciodată copilăria noastră. Înseamnă să ne oglindim în Dumnezeul fragil şi prunc în braţele mamei şi să vedem că omenirea este dragă şi sacră pentru Domnul. De aceea, a sluji viaţa umană înseamnă a-l sluji pe Dumnezeu şi orice viaţă, de la aceea în sânul mamei la aceea bătrână, suferindă şi bolnavă, la aceea incomodă şi chiar repugnantă, trebuie primită, iubită şi ajutată.
Migranţi şi refugiaţi: bărbaţi şi femei în căutare de pace
1. Urare de pace
Pace tuturor persoanelor şi tuturor naţiunilor de pe pământ! Pacea, pe care îngerii o vestesc păstorilor în noaptea de Crăciun[1], este o aspiraţie profundă a tuturor persoanelor şi a tuturor popoarelor, mai ales a celor care îndură mai dur lipsa ei. Între acestea, pe care îi port în gândurile mele şi în rugăciunea mea, vrea să amintesc încă o dată pe cei peste 250 de milioane de migranţi în lume, dintre care 22 de milioane şi jumătate sunt refugiaţi. Aceştia din urmă, aşa cum a afirmat iubitul meu predecesor Benedict al XVI-lea, „sunt bărbaţi şi femei, copii, tineri şi bătrâni care caută un loc unde să trăiască în pace”[2]. Pentru a-l găsi, mulţi dintre ei sunt dispuşi să-şi rişte viaţa într-o călătorie care în marea parte a cazurilor este lungă şi periculoasă, să îndure trude şi suferinţe, să înfrunte garduri de sârmă şi ziduri ridicate pentru a-i ţine departe de ţintă.
Cu spirit de milostivire, îi îmbrăţişăm pe toţi cei care fug de război şi de foame sau care sunt constrânşi să părăsească ţinuturile lor din cauza discriminărilor, persecuţiilor, sărăciei şi degradării mediului.
Suntem conştienţi că a deschide inimile noastre la suferinţa altuia nu este suficient. Va fi mult de făcut înainte ca fraţii noştri şi surorile noastre să se poată întoarce ca să trăiască în pace într-o casă sigură. A-l primi pe celălalt cere o angajare concretă, un lanţ de ajutoare şi de bunăvoinţă, o atenţie vigilentă şi înţelegătoare, gestionarea responsabilă a noilor situaţii complexe care, uneori, se adaugă la alte şi numeroase probleme deja existente, precum şi a resurselor care sunt mereu limitate. Practicând virtutea prudenţei, guvernanţii vor şti să primească, să promoveze, să protejeze şi să integreze, stabilind măsuri practice, „în limitele permise de binele comun înţeles corect, [pentru] a permite acea inserare”[3]. Ei au o responsabilitate precisă faţă de propriile comunităţi, ale căror drepturi juste şi dezvoltare armonioase trebuie să le asigure, pentru a nu fi asemenea constructorului nechibzuit care a calculat rău şi n-a reuşit să termine turnul pe care începuse să-l zidească[4].
Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, de Cluj-Gherla în colaborare cu Universitatea Babeș-Bolyai a organizat în zilele de 16-17 decembrie 2017, Simpozionul omagial: Episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, Centenarul hirotonirii (1917-2017) – Centenarul Unirii (1918-2018).
Dat fiind faptul că sâmbătă, 16 decembrie 2017, Regele Mihai a fost condus pe ultimul drum pământesc fiind declarat doliu național pentru acest „făuritor de istorie”, în comuniune cu întreaga țară participanții la Simpozion au păstrat momente de reculegere, s-au rugat pentru odihna sufletului și au omagiat și această mare personalitate. Regele Mihai a fost contemporan cu Episcopul Iuliu Hossu, cei doi s-au cunoscut și respectat reciproc.
Prima parte a manifestării s-a desfășurat în Aula „Cardinal Iuliu Hossu” de la demisolul Catedralei în construcție din Piața Cipariu, Cluj-Napoca și a avut o prestație academică, constând în conferințele susținute de distinșii profesori universitari clujeni: acad. prof. dr. Ioan-Aurel Pop, Rectorul Universității Babeș-Bolyai, prof. dr. George Cipăianu și asist. univ. dr. Lucian Turcu de la Facultatea de Istorie și Filosofie a UBB Cluj. În încheiere, urmașul în tronul Eparhiei de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu, a prezentat profilul spiritual al Episcopului martir și mărturisitor Iuliu Hossu, prin prisma momentului consacrării sale episcopale din 1917 și, desigur, referindu-se și la momentul Marii Uniri de la 1 Dec. 1918, al cărei vestitor a fost tânărul pe atunci Episcop român unit de Gherla.
Parohia „Sfânta Cruce” din Baia Mare s-a făcut și în acest an gazdă primitoare pentru cele zece coruri din Eparhia Greco-Catolică de Maramureș care au vestit, prin colind, nașterea Domnului nostru Isus Hristos. Este al 19-lea an în care, colindători din toate colțurile Eparhiei se adună aici, pentru a crea acea atmosferă necesară sufletului spre a se reculege și a se predispune la trăirea profundă a sărbătorii Crăciunului.
S-a colindat, ca în fiecare an, în trei limbi: română, ucrainiană și maghiară, fapt ce exprimă bogăția, din punct de vedere cultural și lingvistic, a Eparhiei noastre, dar și universalitatea Bisericii lui Hristos. În acest an, concertul, care s-a desfășurat pe durata a 2 ore, a fost deschis de corul de copii al Școlii Primare „Ep. Dr. Alexandru Rusu” din Baia Mare. Au participat coruri reprezentante din șapte Protopopiate: corul parohiilor Copalnic Mănăștur și Preluca Veche – Protopopiatul Mănăștur; corul parohiei Coștiui – Protopopiatul Ciscarpatin de Maramureș; corul parohiei Rus – Protopopiatul Baia Mare; corul parohiei Calinești – Protopopiatul Sighet; corul parohiei „Sfântul Anton” din Satu Mare – Protopopiatul Satu Mare; corul parohiei Porumbești – Protopopiatul Ciscarpatin de Satu Mare; corul parohiei Trip – Bixad – Protopopiatul Țara Oașului; corala preoților Protopopiatului Baia Mare. Invitat special în acest an a fost corul de tineri „Laudate Dominum” al mănăstirii „Maica Îndurerată” (Congregația Surorilor Maicii Domnului) din Sighetu Marmației, care a venit însoțit de corul de tineri din Parohia Sângeorz Băi – Jud. Bistrița Năsăud.