Iubiți frați creștini,
Orice început de an ne cheamă la aducerea aminte a binecuvântărilor Domnului pentru răstimpul care s-a încheiat, dar și la rugăciune pentru ca trecerea noastră prin această lume să fie aducătoare de speranță. Îndeosebi, luna ianuarie vine să ne trezească în conștiințe dorul Domnului nostru Isus Cristos „ca toți să fie una” (In 17,21). Și în anul în curs 2020, întreaga creștinătate se reunește în Săptămâna de Rugăciune implorând de la Dumnezeu Atotținătorul darul păcii și al unității.
La Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie îi cerem Domnului să îi sfințească „pe cei ce iubesc podoaba Casei Sale”. Casa Domnului, Biserica, este Una, precum Unul este și Stăpânul Casei. De aceea creștinii încep Anul Nou cerând Marelui Păstor harul unirii tuturor ucenicilor, pentru care El însuși s-a rugat Tatălui Celui din ceruri.
În relația conjugală, există diferite situații care în loc să ajute cuplul, provoacă răni, aparent nesemnificative, dar care în timp pot deveni dăunătoare.
Iată 10 situații de evitat în relația dintre soț și soție:
1. Nu vorbiți niciodată de rău soțul/soția cu nimeni
Hainele murdare se spală în casă, spune înțelepciunea populară. Este mai bine ca problemele să se rezolve între soți prin dialog. Implicarea terților poate complica lucrurile. Comunicarea sinceră este cea mai bună soluție. Dacă sunteți în căutarea unui sfat, cel mai bine este să apelați la o persoană neutră, în afara familiei, de preferință consilier spiritual sau la un cuplu cu mai multă experiență și care este capabil să îndrume.
În urmă cu 154 de ani trecea la cele veșnice marele cărturar greco-catolic Aron Pumnul. A fost lingvist, filolog și istoric literar, profesor al lui Mihai Eminescu, fruntaș al Revoluției de la 1848 din Transilvania.
Aron Pumnul s-a născut în 27 noiembrie 1818, într-o familie de țărani iobagi din Transilvania. Preotul greco-catolic din sat i-a observat inteligenţa deosebită şi a determinat familia să-l dea la şcoală. După 4 ani petrecuți la Odorhei, unde a urmat cursurile unei școli începătoare, Aron își continuă studiile la gimnaziul greco-catolic din Blaj (1836) unde a făcut 5 clase și apoi la Cluj, unde a absolvit cursurile de filozofie.
Datorită inteligenţei şi hărniciei sale, în anul 1846 Aron Pumnul a devenit profesor la Şcolile Blajului, iar apoi a fost trimis ca bursier al Episcopiei Greco-Catolice din Blaj să primească o educaţie universitară de rang înalt la Ins¬titutul Catolic „Sfânta Barbara” din Viena. Ca student teolog, spune istoricul literar Ilie Rad, Pumnul a dat lecții de religie și limba română fiicelor prințului Mihai Ghica, aflat pe atunci la Viena. Una dintre aceste fiice a ajuns o scriitoare cunoscută în toată Europa, Dora d’Istoria. A revenit la Blaj în anul 1846, unde își reia activitatea de profesor de filozofie la gimnaziul din Blaj și devine colaborator al lui Timotei Cipariu alături de care ia parte la întemeierea ziarelor: Organul luminărei (1847, devenit, în 1848 Organul Națiunale), primul ziar românesc cu litere latine și Învățătorul poporului (1848).
Evangheliile mentioneaza ca primele persoane care l-au vazut pe pruncul Isus au fost cei trei magi – veniti de la rasarit. Acesti straini au mers cale lunga din orient pentru a-si aduce omagiul regelui iudeilor, caruia i-au adus in dar aur, smirna si tamaie.
Cei trei Magi sunt mentionati in Evanghelia dupa Matei, dar nu le pomeneste si numele. Traditia spune ca cei trei magi erau Melchior – regele Persiei, Gaspar – regele Indiei și Baltazar – regele Arabiei.
Deși în perioada respectivă magii erau considerati vrajitori, cei trai crai sunt de fapt intelepti si binevoitori, ei interpretand apariția stelei pe cer ca un semn al venirii Mantuitorului. Magii nu s-au lasat pacaliti de stratagema regelui Irod si au salvat astfel viața pruncului Iisus.
Inainte de nasterea lui Iisus, pe cer a fost vazuta o stea care lumina mai puternic ca toate celelalte, fiind vizibilă chiar si ziua. Se presupune ca era de fapt o cometa. Ea a fost admirata de cei trei regi-magi. Acestia auzisera profeția conform careia o stea straluctioare urma sa vesteasca nașterea regelui iudeilor. Magii au pornit la drum și au calatorit zi și noapte. Ei nu au simtit oboseala, foamea sau frigul. Desi veneau din direcții diferite, au fost adusi de stea până când au ajuns la Ierusalim, unde steaua a disparut de pe cer.
S-au indreptat către palat, unde au fost primiti de regele Irod. Acesta stia de profetia nasterii regelui iudeilor si se temea ca nou-nascutul să nu-i ia locul pe tron. Irod avea de gand sa il gaseasca si sa il omoare. Acesta i-a îndreptat pe magi spre Betlehem, unde credea ca se afla pruncul și i-a rugat sa-i dea de veste, pretextand că ar vrea să se închine Lui. Magii au plecat și au văzut din nou steaua. Ea i-a condus catre locul unde era pruncul, alaturi de Maica sa.
Sfântul Clement al Romei, al patrulea papă al Bisericii și care, conform Sfântului Irineu, i-ar fi cunoscut pe Sfântul Petru și Sfântul Pavel, la sfârșitul primului secol scrie această rugăciune, considerată a fi cea mai veche după cele din Sfânta Scriptură. Cu această rugăciune Episcopul Romei își încheie scrisoarea către Corinteni:
Singur Preaînalt întru cele Preaînalte, Cel Sfânt, Care întru sfinți te odihnești, Cel ce umilești trufia celor mândri, Cel ce risipești sfaturile neamurilor, Cel ce ridici pe cei smeriți și smerești pe cel ce se inalță, Cel ce îmbogățești și sărăcești, Cel ce ucizi și dai viață, Singurul Binefăcător al sufeletelor și Dumnezeul oricărui trup, Cel ce privești în adâncuri, Cel ce vezi faptele oamenilor, Ajutoul celor aflați în primejdie, Mântuitorul celor descurajați, Făcătorul și Ocrotitorul oricărui spirit, Cel ce înmulțești neamurile pe pământ și din toate ai ales pe cei ce Te iubesc pe Tine, prin Isus Cristos, Fiul Tău cel iubit, prin Care ne-ai învățat, ne-ai sfințit și ne-ai cinstit, pe Tine Te rugăm, Stăpâne, fii Ajutorul și Sprijinitorul nostru.